Se împlinesc 35 de ani de la masacrul din Piața Tiananmen din China. Protestele au început în aprilie 1989, cînd studenții au cerut în stradă liberate de exprimare, libertăți economice și măsuri ferme împotriva corupției. În 4 iunie 1989, autoritățile comuniste decid reprimarea în forță a manifestațiilor. Mulți dintre protestatari sînt împușcați sau striviți sub tancuri. A doua zi armata preia controlul în Beijing. O imagine a făcut atunci înconjurul lumii: un bărbat în cămașă albă, cu plase de cumpărături în mîini, stă în fața unei coloane de tancuri pentru a le opri înaintarea – fotografia devine cunoscută drept simbolul protestelor din Piața Tiananmen. Anul 1989 este încărcat de semnificații pentru istoria recentă. Este anul în care a căzut Zidul Berlinului, este anul în care au căzut regimurile comuniste în Europa de Est, este anul care anunța destrămarea Uniunii Sovietice. Și, iată, în China, este anul în care poporul se ridică împotriva regimului. Dar acolo autoritățile au înăbușit în sînge revoltele. Cum de a rezistat regimul chinez? Cum s-a raportat, cum se raportează China la acest episod sîngeros din istoria sa recentă? L-am întrebat pe Ioan Stanomir, profesor la Facultatea de Științe Politice a Universității din București.
Ioan Stanomir: „Republica Populară Chineză, care preferase să recurgă la un scenariu de tip reformist, chiar înainte de Perestroika gorbaciovistă, a descoperit că această reformă economică a sistemului poate provoca colapsul monopolului ideologic şi a hotărît să reinstituie puterea Partidului Comunist cu forţa armată. E de fapt un răspuns la dilemele vecinului sovietic, care se confrunta, şi el, cu un tip similar de provocări.”
La Taipei au avut loc zilele trecute manifestaţii în amintirea celor dispăruţi în iunie 1989, în China. Şi la Hong Kong au avut loc asemenea manifestaţii, dar mult mai discrete şi sub atenta supraveghere a poliţiei. Memoria se păstrează acolo cu ajutorul poliţiei?
Ioan Stanomir: „Orice regim totalitar se serveşte de poliţia politică pentru reprimarea memoriei. Dacă Nicolae Ceauşescu ar fi fost în Coreea de Nord şi ar fi avut vecini destoinici precum Republica Populară Chineză, cu siguranţă că el ar fi zdrobit Timişoara şi Bucureştiul şi decembrie 1989 nu ar fi existat. Totalitarismul are această posibilitate de a strivi memoria. Paradoxal, Republica Populară Chineză este mai departe pe drumul rafinării totalitare decît Rusia lui Putin.”
Apasă pe PLAY pentru a asculta interviul integral!
O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin
Un produs Radio România Cultural
Se împlinesc 35 de ani de la masacrul din Piața Tiananmen din China. Protestele au început în aprilie 1989, cînd studenții au cerut în stradă liberate de exprimare, libertăți economice și măsuri ferme împotriva corupției. În 4 iunie 1989, autoritățile comuniste decid reprimarea în forță a manifestațiilor. Mulți dintre protestatari sînt împușcați sau striviți sub tancuri. A doua zi armata preia controlul în Beijing. O imagine a făcut atunci înconjurul lumii: un bărbat în cămașă albă, cu plase de cumpărături în mîini, stă în fața unei coloane de tancuri pentru a le opri înaintarea – fotografia devine cunoscută drept simbolul protestelor din Piața Tiananmen. Anul 1989 este încărcat de semnificații pentru istoria recentă. Este anul în care a căzut Zidul Berlinului, este anul în care au căzut regimurile comuniste în Europa de Est, este anul care anunța destrămarea Uniunii Sovietice. Și, iată, în China, este anul în care poporul se ridică împotriva regimului. Dar acolo autoritățile au înăbușit în sînge revoltele. Cum de a rezistat regimul chinez? Cum s-a raportat, cum se raportează China la acest episod sîngeros din istoria sa recentă? L-am întrebat pe Ioan Stanomir, profesor la Facultatea de Științe Politice a Universității din București.
Ioan Stanomir: „Republica Populară Chineză, care preferase să recurgă la un scenariu de tip reformist, chiar înainte de Perestroika gorbaciovistă, a descoperit că această reformă economică a sistemului poate provoca colapsul monopolului ideologic şi a hotărît să reinstituie puterea Partidului Comunist cu forţa armată. E de fapt un răspuns la dilemele vecinului sovietic, care se confrunta, şi el, cu un tip similar de provocări.”
La Taipei au avut loc zilele trecute manifestaţii în amintirea celor dispăruţi în iunie 1989, în China. Şi la Hong Kong au avut loc asemenea manifestaţii, dar mult mai discrete şi sub atenta supraveghere a poliţiei. Memoria se păstrează acolo cu ajutorul poliţiei?
Ioan Stanomir: „Orice regim totalitar se serveşte de poliţia politică pentru reprimarea memoriei. Dacă Nicolae Ceauşescu ar fi fost în Coreea de Nord şi ar fi avut vecini destoinici precum Republica Populară Chineză, cu siguranţă că el ar fi zdrobit Timişoara şi Bucureştiul şi decembrie 1989 nu ar fi existat. Totalitarismul are această posibilitate de a strivi memoria. Paradoxal, Republica Populară Chineză este mai departe pe drumul rafinării totalitare decît Rusia lui Putin.”
Apasă pe PLAY pentru a asculta interviul integral!
O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin
Un produs Radio România Cultural